UITATI FILMUL DE FINAL:

Istoria clasei, acum in cinema!

LA OPERĂ (CAA…ARMEN SE CÂNTA PE O NOTĂ ÎNALTĂ, NR DE A-URI ESTE NECUNOSCUT]) de Alex Maican

Acţiunea se petrece în clasa a V-a=> la operă cu clasa (smoching obligatoriu sau nu chiar aşa de obligatoriu)… Din punctul meu de vedere „Carmen” a fost o piesă interesantă şi de asemenea ceva nou. M-a deranjat faptul că toate personajele vorbeau franceză iar eu nu înţelegeam nimic (clasa a V-a => nu ştiam această limbă). Barul: Deşi la operă este interzisă mâncarea aceasta era comercializată acolo. Atmosfera (de concert) nu s-a menţinut: unii poate ascultau muzică rock, alţii vorbeau, mai erau câţiva care se băteau cu măncare.

Concluzia: Atmosfera de concert a fost monumentală…

TABĂRA DE LA POIANA PINULUI de Ana Zaharia

OK… Până acum am fost de 2 ori la Poiana Pinului şi mi-a plăcut de fiecare dată [cu cateva exceptii: mancarea era asa si asa, iar băile aveau nevoie de foarte urgentă curăţenie si nu numai (mă rog… găurile care tineau locul WC-urilor). O dată, un excrement a ajuns, din cauza găurilor, pe ţeava din spatele WC-ului şi a rămas acolo până când s-a terminat tabăra] în afară de aceste (mai mari) detalii, acolo îţi faci mulţi prieteni şi te lasă să faci ce vrei când vrei.

LA OPERETĂ (SYLVIA [NUMELE SPUNE TOT...]) de Alex Maican

Piesa a fost din punctul de vedere al tuturor un fel de cabaret cu o melodie tematică („Fetiţe! Fetiţe! Lumea e plină de fetiţe…etc.”, care i-a facut pe unii să izbucnească într-un râs plin de înţelesuri), destul de enervantă. Tema a fost: fetiţele care înnebunesc băieţeii (în diverse feluri). Şi la operetă a fost un bar dar erau scumpe toate produsele şi nu meriatau. Totuşi, a fost frumos deşi unii încă mâncau aceleaşi pungi de la operă şi ascultau aceeaşi muzică rock, se băteau cu aceeaşi mâncare şi vorbeau aceleaşi lucruri (ca la operă).

Istoria clasei 8E

SERBĂRI De Costin Biserică

După cum credem că aţi auzit, clasa 7E este faimoasă pentru serbările pe care le organizează. Luca, împreună cu Cristina şi Ana, se întâlnesc şi scriu un scenariu, pe care Luca îl „pune în scenă”, cu ajutorul colegilor care joacă rolurile din piese (stăm noi ceva ca să învătăm rolurile ca papagalii, dar trece…). S-au jucat Frumoasa şi bestia, Hansel şi Gretel etc…Deşi totul pare OK, la un moment dat toată lumea izbucneşte în râs, din cauza  dansului sau a poeziilor recitate (Ştefan ne-a recitat, o dată, despre un beţiv, iar Andra despre o căţea), dar totul se sfârşeşte cu bine, şi totul iese bine

JOCURILE(De Luca Istodor)

pe care le-am jucat pe parcursul acestor ani au fost destul de diversificate. Practic, în unele perioade, pauzele ne erau ocupate de FLOARE, FLOARE, DESCHIDE-TE (!), un joc care constă în călcarea adversarilor pe picior… (pantofi murdariţi, distracţie maximă) şi PARIU CU FRICA, care, la un moment dat a ajuns la apogeu: provocările, pe care trebuia să le extragi dintr-un recipient (de regulă o şapcă/ căciulă) erau următoarele: mănancă pământ; fă 30 de flotări (şi unele cu conţinut +18 (glumesc… Dar totuşi ceva ceva e adevărat). Am început să dăm şi bani, iar cine ieşea din joc pentru că nu făcea provocarea, pierdea banii.(foarte inteligent jocul, trebuie să recunosc…)

După ceva timp, cele două (jocuri) au dispărut. Au mai existat încercări de a le aduce la viaţă, dar fără succes.

Banda desenata de Ilinca Carina Baciu

Arta din Gaina sau Gaina din Arta

Istoria clasei 7E este un material publiucat in numar 11 al revistei. Pe site, vom face mai multe posturi ca sa publicam intreg articolul.

clasa a 5-a: SEPTEMBRIE 2007

De Ioana Trăistaru

Un an cum nu mai fusese până atunci, copiii, 29 la număr începeau clasa a V-a. Aceştia, necunoscându-se între ei erau (fraieri şi) timizi. Un grup de 29 de copii vin într-o clasa noua. Pereţii erau albi ca neaua (cu ceva galben spre maroniu) şi copiii nu se cunosteau fiecare cu fiecare. Nimeni nu îi mai putea desparti (in afara de liceu, facultate, masterat… si eventual o calamitate  naturala). In incercarea lor de a socializa nu faceau decat sa lege prietenii ce urmau să reziste până în ziua de azi. Si nu numai. Ele vor rezista până la adânci batraneti (sau până işi shimbă numărul de telefon in timp ce sunt la liceu…).

Prima revista! Go Gaina!

de Luca Istodor

În numaiştiucare lună a apărut o revistă de 10 pagini, NICEM. Revista conţinea articole interesante, precum şi ghicitori şi poezii (mai ales „Moş crăciun”). Revista nu a rămas aşa, dar zic că nu a fost un început rău… TOT CE A RĂMAS ESTE O GĂINĂ, care, din punctul meu de vedere, nu are prea multe semnificaţii. E o poză draguţă pe care am găsit-o pe net… BRAVO GĂINO!

La rugamintea si solicitarea redcatiei, am conceput acest umil articol despre acest personaj.

Probabil (si sper ca nu numai probabil (scuzati-mi cacofonia)) ca marea majoritate (daca nu toti) a voastra, ati ghicit ”olredi” despre cine va fi vorba in acest articol.

Misteriosul poarta numele de Maican Alexandru Cristian si a fost nascut la data de 3 mar. 1997, la Bucuresti (el spune ca a venit pe lume cu capul inainte). Acest personaj este mult mai mult decat un simplu elev amediocrei noastre clase, el este un simbol.

Hai sa nu ne mai fugarim in jurul cozii si leţ meic biznis.

Alex a acumulat de-a lungul vieţii sale (care este foarte lungă, de altfel) numeroase diplome, medalii, premii, atât „pe hârtie” cât şi premii substanţiale constând în tabere, obiecte, cărşi, etc.

De fiecare data cand el ne prezintă ultimele achizitii în materie de atestari ale cunoştinţelor sale, este aplaudat şi lăudat de la 2, până la 5 zile, la fiecare oră (aproape). Există colegi care nu îl apreciază cu adevărat, întrucât îl aplaudă ironic. Acest gest poate fi numit in limbaj biserices blasfemie.

În încheiere, nu voi mai comenta atat de mult cum am facut-o în introducere şi mă voi rezuma la un singur şi simplu:

We love to love you, Alex! (sunt conştintă că vorbesc doar în numele meu şi al lui… Eventual şi al lui Luke, dar oricum (:D) dă bine la public!)

Pe rand, fiecare face tema.
Ocazional, facem rubrica depre vacante.
Ocazional, avem o pagina (sau mai putin) de poezii, unde au participat Ana Zaharia, Catalina Kramer, Ioana Traistaru, Alexandra Catana.
Mai avem si cateva ghicitori (din cand in cand).
Avem, ocazional o rubrica de jocuri PC.

Ultima Casa:

Inamicii Publici:

Final Destination:

Little miss sunshine: